Înțeles
Starea celui sau a ceea ce e știut de foarte mulți oameni; renume.
„Cântărețul s-a bucurat de o notorietate largă.”
Antonime
Cum se folosește
Fără plural.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- notorietății
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (notoriété).