Înțelesuri
- 1
Cunoscut de toată lumea, știut de multă vreme.
„E un fapt notoriu că drumul acela se inundă la fiecare ploaie.”
- 2
Cunoscut pentru ceva rău; vestit în sens urât.
„Era un mincinos notoriu și nimeni nu-l mai credea.”
Antonime
Cum se folosește
Femininul e „notorie”; pluralul, la ambele genuri, „notorii”.
Etimologie
Din franceza notoire și latina notorius.