Înțelesuri
- 1
Jurist care face acte oficiale cu valoare legală, ca vânzări, moșteniri sau procuri, și legalizează semnături.
„Au semnat contractul de vânzare la notar.”
- 2
(Învechit) Secretarul unei primării de sat.
„Notarul satului ținea registrele de nașteri.”
- 3
(În Roma antică) Secretar care scria actele oficiale.
„Notarii imperiali țineau evidența legilor.”
Cum se folosește
Pluralul e „notari”.
Forme flexionare
- plural
- notari
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza notaire, latina notarius și germana Notar.