Înțelesuri
- 1
Lipsa de schimbare în ton, în glas sau în ritm.
„Monotonia vocii lui îi adormea pe studenți.”
- 2
Lipsa de varietate, care face ca ceva să fie plictisitor.
„Voia să scape de monotonia vieții de la birou.”
Sinonime
- uniformitate
- plictiseală
Antonime
Cum se folosește
Plural: monotonii. Articulat: monotonia.
Forme flexionare
- articulat
- monotonia
- genitiv-dativ articulat
- monotoniei
- plural
- monotonii
- plural articulat
- monotoniile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (monotonie).