Înțelesuri
- 1
Scenă dintr-o piesă în care un personaj singur își spune gândurile cu voce tare.
„Monologul lui Hamlet este foarte cunoscut.”
- 2
Vorbire neîntreruptă a cuiva, fără ca altul să poată răspunde.
„Discuția s-a transformat într-un monolog.”
Sinonime
- soliloc
Antonime
Cum se folosește
Plural: monologuri.
Expresii și locuțiuni
- monolog interiorprocedeu literar prin care se redă curgerea gândurilor unui personaj.
Forme flexionare
- plural
- monologuri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (monologue).