Înțelesuri
- 1
Formă de căsătorie în care cineva poate avea la un moment dat un singur soț sau o singură soție.
„Monogamia este regula în legislația românească.”
- 2
Viețuirea unui mascul cu o singură femelă.
„Lebedele practică monogamia.”
- 3
(Botanică) Starea unei plante monogame.
„Planta e descrisă ca monogamă.”
Antonime
- poligamie
Cum se folosește
Fără plural uzual.
Forme flexionare
- articulat
- monogamia
- genitiv-dativ
- monogamii
- genitiv-dativ articulat
- monogamiei
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din germană (Monogamie) și din franceză (monogamie).