Înțelesuri
- 1
Mărime care arată cât de puternic strălucește o stea.
„Astronomii compară magnitudinea stelelor.”
- 2
Mărime care măsoară intensitatea unui cutremur.
„Cutremurul a avut magnitudinea de 6 grade.”
Sinonime
Cum se folosește
Plural: magnitudini.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- magnitudinii
- plural
- magnitudini
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (magnitude) și din latină (magnitudo, -inis).