Înțelesuri
- 1
Cartier de la marginea unui oraș; periferie.
„Copilăria și-a petrecut-o într-o mahala a Bucureștiului, plină de case mici cu curți.”
- 2
Oamenii care locuiesc într-un astfel de cartier.
„Toată mahalaua a aflat într-o oră de cearta lor.”
Cum se folosește
Articulat: mahalaua; genitiv-dativ: mahalalei; plural: mahalale.
Expresii și locuțiuni
- de mahalaOrdinar, vulgar, de prost gust: certuri de mahala, limbaj de mahala.
Forme flexionare
- articulat
- mahalaua
- genitiv-dativ articulat
- mahalalei
- plural
- mahalale
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din turcă (mahalle).