Înțelesuri
- 1
Faptul de a sili pe cineva să facă ceva; constrângere.
„Forțarea copiilor să mănânce nu dă rezultate bune.”
- 2
Spargerea sau deschiderea cu forța a unei uși, a unei încuietori.
„Poliția a găsit urme de forțare la ușa magazinului.”
- 3
Efort prea mare, peste puteri.
„Forțarea mușchilor fără încălzire duce la întinderi.”
Sinonime
Cum se folosește
Plural: forțări.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- forțării
- plural
- forțări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la verbul „a forța”.