Înțelesuri
- 1
Construcție întărită, de obicei cu ziduri groase și contur în colțuri, care apără un oraș sau o linie de apărare.
„Forturile din jurul Bucureștiului au rămas în paragină.”
- 2
(Prin extindere) Loc întărit, greu de cucerit.
„Cartierul acela a fost fortul rezistenței, săptămâni la rând.”
Sinonime
- fortăreață
- cetate
- întăritură
Forme flexionare
- plural
- forturi
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (fort), la origine din latinescul fortis („tare, puternic”).