Înțelesuri
- 1
Putere neînțeleasă care ar hotărî dinainte viața oamenilor și mersul lucrurilor; soartă, destin; ceea ce nu poate fi evitat.
„Personajele tragediei nu pot scăpa de fatalitate.”
- 2
Întâmplare nefericită, șir de împrejurări rele care nu puteau fi evitate.
„A fost o fatalitate că trenul a deraiat chiar în ziua aceea.”
Antonime
- întâmplare
- liber-arbitru
Cum se folosește
Plural: fatalități.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- fatalității
- plural
- fatalități
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (fatalité) și din latină (fatalitas).