Înțelesuri
- 1
Vas rotund de bucătărie, de metal sau de lut, cu câte o toartă de fiecare parte, folosit la fiert și la prăjit.
„A pus cartofii la prăjit în cratiță.”
- 2
Mâncarea dintr-un astfel de vas.
„A mâncat singur o cratiță de sarmale.”
Cum se folosește
Plural: cratițe. G.-D.: cratiței.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- cratiței
- plural
- cratițe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Etimologie necunoscută.