Înțelesuri
- 1
Loc unde ceva s-a crăpat; fisură îngustă.
„Prin crăpătura din perete intra frigul.”
- 2
Deschizătura îngustă dintre o ușă sau o fereastră întredeschisă și tocul ei.
„Se uita pe crăpătura ușii.”
Cum se folosește
Pluralul e „crăpături”.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- crăpăturii
- plural
- crăpături
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Moștenit din latină (crepatura).