Înțeles
Faptul că două sau mai multe lucruri se unesc și formează un singur întreg; unire, fuziune.
„Firma nouă s-a născut din contopirea a două bănci.”
Antonime
Cum se folosește
Plural: contopiri.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- contopirii
- plural
- contopiri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la verbul „a contopi”.