Înțelesuri
- 1
Însușirea a ceea ce este continuu, fără întrerupere.
„Studiul cere continuitate în efort.”
- 2
(Matematică) Proprietate a unei funcții de a trece dintr-o valoare în alta luând toate valorile intermediare.
„Funcția are continuitate pe tot intervalul.”
- 3
(Filosofie) Categorie care redă desfășurarea neîntreruptă în spațiu și timp a materiei.
„Autorul discută continuitatea devenirii.”
Sinonime
- neîntrerupere
- permanență
Antonime
- discontinuitate
Cum se folosește
Fără plural uzual.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- continuității
- plural
- continuități
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (continuité) și din latină (continuitas, -atis).