Înțeles
(Despre obiecte) Care, când lovește, provoacă vânătăi fără să taie sau să sângereze; tare.
„Victima a fost lovită cu un obiect contondent.”
Antonime
Cum se folosește
Feminin: contondentă; plural: contondenți, contondente.
Forme flexionare
- masculin plural
- contondenți
- feminin
- contondentă
- feminin plural
- contondente
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (contondant).