DEX Dicționar

contingent

substantiv neutru / adjectiv4 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    Totalitatea tinerilor născuți în același an și chemați odată în armată; leat.

    „Bunicul a făcut armata cu contingentul din 1960.”

  2. 2

    Grup de oameni de același fel, trimiși sau luați la un loc.

    „Un contingent de militari români a plecat în misiune.”

  3. 3

    Cantitatea maximă dintr-o marfă pe care un stat permite s-o importe sau s-o exporte; cotă.

    „Guvernul a fixat un contingent pentru importul de zahăr.”

  4. 4

    (Ca adjectiv, livresc) Care se poate întâmpla sau nu; întâmplător, accidental.

    „Filozofii deosebesc ce e necesar de ce e contingent.”

Antonime

Cum se folosește

Ca substantiv: plural contingente. Ca adjectiv: contingentă, contingenți, contingente.

Forme flexionare

plural
contingente

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

Din franceză (contingent) și din latină (contingens).

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera C