Înțelesuri
- 1
Totalitatea tinerilor născuți în același an și chemați odată în armată; leat.
„Bunicul a făcut armata cu contingentul din 1960.”
- 2
Grup de oameni de același fel, trimiși sau luați la un loc.
„Un contingent de militari români a plecat în misiune.”
- 3
Cantitatea maximă dintr-o marfă pe care un stat permite s-o importe sau s-o exporte; cotă.
„Guvernul a fixat un contingent pentru importul de zahăr.”
- 4
(Ca adjectiv, livresc) Care se poate întâmpla sau nu; întâmplător, accidental.
„Filozofii deosebesc ce e necesar de ce e contingent.”
Sinonime
- leat
- cotă
- întâmplător
Antonime
Cum se folosește
Ca substantiv: plural contingente. Ca adjectiv: contingentă, contingenți, contingente.
Forme flexionare
- plural
- contingente
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (contingent) și din latină (contingens).