Înțeles
Milă și părere de rău față de suferința sau necazul cuiva.
„L-a privit cu compătimire, dar nu l-a putut ajuta.”
Sinonime
Antonime
Cum se folosește
Plural: compătimiri.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- compătimirii
- plural
- compătimiri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).