Înțelesuri
- 1
Faptul de a înlocui sau de a echilibra ceva printr-un lucru de aceeași valoare.
„Compensarea pierderilor s-a făcut din rezerve.”
- 2
(Psihologie, medicină) Restabilirea echilibrului unei funcții prin reacții în sens opus.
„Organismul a apelat la compensare după accident.”
- 3
(Fizică) Micșorarea sau anularea efectului unei acțiuni prin alta de sens opus.
„Compensarea greutății se face cu o contragreutate.”
- 4
Răsplătire sau despăgubire corespunzătoare pentru un rău suferit.
„A primit o compensare pentru întârzierea zborului.”
Sinonime
- echilibrare
- despăgubire
Antonime
Cum se folosește
Genitiv-dativ articulat: compensării; plural: compensări.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- compensării
- plural
- compensări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la a compensa (din franceză, compenser, și din latină, compensare).