Înțelesuri
- 1
A simți milă pentru suferința cuiva și a i-o arăta.
„Toți îl compătimeau, dar nimeni nu-l ajuta.”
- 2
(Învechit) A împărți durerea cuiva, a pătimi alături de el.
„Cronicarul scrie că tot satul a compătimit cu văduva.”
Sinonime
- a căina
- a deplânge
- a plânge de milă
Cum se folosește
Prezentul: eu compătimesc, el compătimește.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- compătimesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- compătimește
- imperfect pers. 1 singular
- compătimeam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să compătimesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să compătimească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format din prefixul con- și „a pătimi”, după franceza compatir.