Înțeles
Faptul de a ține de cineva sau de ceva; calitatea de membru al unui ansamblu.
„Simțea apartenență la un grup și era mândru.”
Sinonime
Cum se folosește
Plural: apartenențe.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- apartenenței
- plural
- apartenențe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (appartenance).