Regula
„Prenume” este numele primit la naștere, cel care îi deosebește pe membrii aceleiași familii: în „Ion Popescu”, prenumele este „Ion”.
„Pronume” este o parte de vorbire care ține locul unui substantiv: „eu”, „tu”, „el”, „acesta”, „cine”. DEX notează folosirea lui „pronume” în loc de „prenume” ca o confuzie.
Amândouă au pluralul la fel cu singularul: „două prenume”, „două pronume”.
Corect
- Scrie-ți numele și prenumele pe foaie.
- „El” este un pronume personal.
Greșit
- Scrie-ți numele și pronumele pe foaie.
- „El” este un prenume personal.
Un truc de ținut minte
„Pre-” înseamnă „înainte”: prenumele stă de obicei înaintea numelui de familie. „Pro-” înseamnă „în locul”: pronumele ține locul unui nume.
Cuvintele în dicționar
Regula urmează DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).