DEX Dicționar

pronume

substantiv neutru2 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    (Gramatică) Parte de vorbire folosită în locul unui nume, ca să nu-l repetăm: „eu”, „tu”, „el”, „acesta”, „cine”.

    „În propoziția „El citește”, „el” este pronume personal.”

  2. 2

    Folosit uneori, prin confuzie, în loc de „prenume”: numele mic, primit la naștere.

    „Pe formular scria, greșit, „pronume” în loc de „prenume”.”

Cum se folosește

Plural: pronume (la fel ca singularul); articulat: pronumele. Nu se confundă cu „prenume” (numele mic).

Atenție la scriere

  • Prenume sau pronume? — Prenumele este numele dat la naștere (Ana, Mihai); pronumele este partea de vorbire care ține locul unui substantiv (eu, el, acesta).

Forme flexionare

articulat
pronumele
plural
pronume
plural articulat
pronumele

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

Din latinescul pronomen și din franțuzescul pronom, după „nume”.

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera P