Înțelesuri
- 1
Cuvântul prin care se cheamă o ființă, un lucru sau o noțiune.
„Cum e numele câinelui vostru?”
- 2
Numele de familie sau prenumele unei persoane.
„Și-a scris numele pe prima pagină a caietului.”
- 3
Faima, reputația cuiva.
„Și-a făcut un nume în meseria lui.”
- 4
Denumirea unui lucru într-o limbă sau într-un domeniu.
„Numele latin al plantei e cu totul altul.”
- 5
(Gramatică) Substantivul, ca parte de vorbire.
„Numele și verbul sunt părțile de vorbire principale.”
Expresii și locuțiuni
- Nume de familienumele purtat de toți ai casei, transmis de la părinți la copii.
- Nume de botezprenumele.
- În numele cuivadin partea lui, cu împuternicirea lui.
- Pe numea) spunându-i numele; b) direct, fără ocolișuri.
- Ziua numeluiziua în care cineva își serbează onomastica.
Forme flexionare
- articulat
- numele
- plural
- nume
- plural articulat
- numele
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Moștenit din latină (nomen).