Înțelesuri
- 1
Felul în care cineva rostește sunetele și cuvintele unei limbi; rostire.
„Are o pronunție perfectă în engleză, deși n-a locuit niciodată acolo.”
- 2
Felul corect, stabilit de normă, în care se rostește un cuvânt.
„Dicționarul arată și pronunția cuvintelor străine.”
Sinonime
- pronunțare
- rostire
Cum se folosește
Se desparte -ți-e. Articulat: pronunția. Plural: pronunții.
Forme flexionare
- articulat
- pronunția
- genitiv-dativ articulat
- pronunției
- plural
- pronunții
- plural articulat
- pronunțiile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din italiană (pronunzia).