Regula
În latină, „superior” și „inferior” sunt chiar forme de comparativ: „mai de sus” și „mai de jos”. Dicționarele românești păstrează sensul: „superior” e ceea ce se află deasupra altuia, are un rang mai mare sau e de calitate mai bună; „inferior” e ceea ce se află dedesubt, e mai mic sau e de calitate mai proastă decât altceva.
„Mai superior” ar spune deci „mai mai bun”, un pleonasm, la fel ca „cel mai maxim” (vezi articolul despre el). Tot așa, „mai inferior” și „cel mai superior” sunt greșite.
Comparația se face de obicei cu „față de” sau cu dativul: „superior față de modelul vechi”, „inferior celui de anul trecut”.
Dacă vrei să întărești, pune un cuvânt care arată cât de mare e diferența, nu încă un „mai”: „net superior”, „cu mult superior”, „mult inferior”.
Corect
- Noul model e net superior celui vechi.
- Calitatea e inferioară față de anul trecut.
- Biroul e la etajul superior.
Greșit
- Echipa lor e mai superioară decât a noastră.
- Am primit o marfă mai inferioară.
- Cel mai superior nivel de dificultate e „expert”.
Un truc de ținut minte
Înlocuiește „superior” cu „mai bun”. Dacă iese „mai mai bun”, ai pus un „mai” de prisos.
Cuvintele în dicționar
Regula urmează DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).