Regula
„A sorta” vine din germană (sortieren) și înseamnă a alege și a aranja produse, materiale sau obiecte pe sorturi, adică pe categorii, după calitate, mărime sau compoziție. Se sortează gunoiul, corespondența, cartofii.
„A asorta” vine din franceză (assortir) și înseamnă a pune laolaltă lucruri diferite ca să formeze un tot armonios. Reflexiv, „a se asorta” înseamnă a se potrivi: „pantofii se asortează cu geanta”. Are și un sens comercial: a aproviziona un magazin cu mărfuri variate.
Confuzia vine din asemănarea formelor, care diferă doar prin „a-” de la început. Sensurile, însă, sunt aproape opuse: când sortezi, desparți lucrurile; când asortezi, le pui împreună.
Se conjugă la fel: eu sortez / asortez, el sortează / asortează, să sorteze / să asorteze.
Corect
- La noi în bloc se sortează deșeurile: hârtie, plastic, sticlă.
- Și-a asortat cravata cu batista de la buzunar.
- Culoarea perdelelor se asortează cu canapeaua.
- Poștașul sortează scrisorile pe străzi.
Greșit
- Și-a sortat cravata cu batista de la buzunar.
- Deșeurile trebuie asortate înainte de a fi aruncate.
Un truc de ținut minte
Gândește-te la „sort”, adică la categorie: a sorta = a pune pe categorii. „A asorta” e despre potrivire, ca la haine.
Cuvintele în dicționar
Regula urmează DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).