Înțelesuri
- 1
Urmărirea și prinderea sau împușcarea animalelor sălbatice.
„Pleacă la vânătoare de mistreți în fiecare toamnă.”
- 2
Figurat. Urmărire stăruitoare a cuiva sau a ceva.
„A început vânătoarea de chilipiruri la reduceri.”
Expresii și locuțiuni
- Vânătoare de vrăjitoareprigoană pornită împotriva unor oameni pe bază de bănuieli, nu de dovezi.
- Partidă de vânătoareieșirea unui grup de vânători, într-o zi anume.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- vânătorii
- plural
- vânători
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Moștenit din latină (venatoria).