Înțelesuri
- 1
Persoană care practică vânătoarea.
„Vânătorii au pornit înainte de răsărit.”
- 2
(Militar) Soldat dintr-o unitate anume instruită.
„Vânătorii de munte au ajuns primii la locul accidentului.”
- 3
Figurat, depreciativ. Om care umblă cu orice mijloace după posturi sau avantaje.
„S-a dovedit un vânător de funcții, nimic mai mult.”
Expresii și locuțiuni
- Vânător de muntemilitar pregătit special pentru luptă în teren muntos.
- Vânător de recompensecel care urmărește un fugar pentru banii puși pe capul lui.
Forme flexionare
- plural
- vânători
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Moștenit din latină (venator).