Înțeles
(Rar) Vânătoare; îndeletnicirea vânătorului.
„Bunicul a trăit din vânătorie în tinerețe.”
Sinonime
Cum se folosește
Rar folosit. Fără plural uzual.
Forme flexionare
- articulat
- vânătoria
- genitiv-dativ
- vânătorii
- genitiv-dativ articulat
- vânătoriei
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la vânător, cu sufixul -ie.