DEX Dicționar

vânătorie

substantiv femininun sens

Înțeles

  1. (Rar) Vânătoare; îndeletnicirea vânătorului.

    „Bunicul a trăit din vânătorie în tinerețe.”

Sinonime

Cum se folosește

Rar folosit. Fără plural uzual.

Forme flexionare

articulat
vânătoria
genitiv-dativ
vânătorii
genitiv-dativ articulat
vânătoriei

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

De la vânător, cu sufixul -ie.

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera V