Înțelesuri
- 1
Îndrăzneală care trece de bunul-simț; obrăznicie.
„A avut tupeul să ceară mărire de salariu în prima săptămână.”
- 2
(cu nuanță pozitivă) Curajul de a face un lucru pe care alții nu-l îndrăznesc.
„I-a trebuit tupeu ca să urce pe scenă neinvitat.”
Antonime
- sfială
- modestie
- timiditate
Expresii și locuțiuni
- A avea tupeua îndrăzni peste măsură; a fi obraznic.
Forme flexionare
- articulat
- tupeul
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franțuzescul toupet.