Înțelesuri
- 1
Haină de uniformă pentru bărbați, care se încheie sus, la gât, și se poartă deasupra cămășii.
„Ofițerul purta tunică albă.”
- 2
Îmbrăcăminte largă purtată în Antichitate, lungă până la genunchi sau la glezne.
„Romanii purtau tunică sub togă.”
- 3
(Anatomie) Membrană fibroasă care învelește unele organe.
„Tunica ochiului îl protejează.”
Cum se folosește
Plural: tunici.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- tunicii
- plural
- tunici
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latină (tunica) și din franceză (tunique).