Înțelesuri
- 1
Ciupercă subterană, parfumată, foarte scumpă, folosită în bucătăria rafinată.
„Tăiței cu trufe rase deasupra costă mult la restaurant.”
- 2
Bomboană de ciocolată, rotundă, cu o cremă moale înăuntru.
„La cofetărie am cumpărat un cutiuță cu trufe.”
- 3
(Învechit) Mândrie exagerată, înfumurare, trufie.
„Vorbea cu trufă, privindu-i de sus pe toți.”
Sinonime
- tartuf
Cum se folosește
Plural: trufe. Sensul de mândrie este învechit.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- trufei
- plural
- trufe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (truffe), pentru ciupercă și bomboană; sensul vechi este din latina populară.