Înțelesuri
- 1
Piesă de metal în formă de manșon cu care se îmbină două țevi sau două cabluri.
„Instalatorul a pus o mufă nouă la țeava care curgea.”
- 2
Capătul mai larg al unui tub, în care intră capătul altui tub.
„Tuburile de scurgere se îmbină prin mufă.”
- 3
(Familiar) Piesă de la capătul unui cablu, care se introduce într-o priză sau într-un aparat; ștecăr.
„Mufa încărcătorului s-a rupt.”
Sinonime
- manșon
- ștecăr
Cum se folosește
Plural: mufe.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- mufei
- plural
- mufe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din germană (Muffe).