Înțelesuri
- 1
Plantă lemnoasă mică (arbust), cu multe ramuri care pornesc de la rădăcină; grup de lăstari sau de flori care cresc dintr-o singură rădăcină.
„Prin tufele de la marginea drumului se auzea un fâlfâit.”
- 2
(Fig.) Păr mult și des; claie.
„Avea o tufă de păr roșcat.”
- 3
(Rar) Ramură sau creangă încă înverzită, tăiată dintr-un copac.
„A pus o tufă de brad la poartă.”
Cum se folosește
Plural: tufe.
Expresii și locuțiuni
- tufă de Veneția(familiar) nimic, deloc.
- tufă-n pungănimic; om fără bani.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- tufei
- plural
- tufe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latină (tufa).