Înțelesuri
- 1
Partea groasă a unui copac, de la rădăcină până unde încep ramurile.
„Trunchiul stejarului era atât de gros că nu-l cuprindeau doi oameni.”
- 2
Buturugă groasă pe care se despică lemne sau se taie carne.
„Măcelarul tranșa carnea pe un trunchi de fag.”
- 3
Corpul omului fără cap, brațe și picioare.
„Exercițiul întărește mușchii trunchiului.”
- 4
(Geometrie) Partea unei piramide sau a unui con care rămâne după ce i se taie vârful.
„Găleata are forma unui trunchi de con.”
Sinonime
- tulpină
- buștean
- butuc
- tors
Antonime
Cum se folosește
Pluralul e „trunchiuri”.
Expresii și locuțiuni
- Trunchi de concorp geometric rămas dintr-un con tăiat paralel cu baza.
Etimologie
Moștenit din latină (trunculus).