Înțelesuri
- 1
Poet-cântăreț din Evul Mediu, din sudul Franței, care își recita versurile, de obicei de dragoste, cu acompaniament muzical.
„Trubadurii cântau iubirea pentru o doamnă greu de cucerit.”
- 2
(Prin generalizare) Poet-cântăreț care umblă din loc în loc.
„Pe străzile orașului vechi mai cânta un trubadur cu chitara.”
Sinonime
- menestrel
Cum se folosește
Plural: trubaduri.
Forme flexionare
- plural
- trubaduri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (troubadour).