Înțelesuri
- 1
Care triumfă; învingător.
„Echipa triumfătoare a fost aclamată.”
- 2
Care arată mândrie pentru o reușită.
„Avea un zâmbet triumfător.”
Sinonime
- învingător
- biruitor
- victorios
Antonime
- învins
Cum se folosește
Feminin: triumfătoare; plural: triumfători, triumfătoare.
Forme flexionare
- masculin plural
- triumfători
- feminin singular și plural
- triumfătoare
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (triomphateur) și din latină (triumphator).