Înțelesuri
- 1
Care sărbătorește o mare victorie; măreț, plin de strălucire.
„Echipa a avut parte de o primire triumfală la aeroport.”
- 2
(Astăzi rar) Triumfător, mândru de victorie.
„A intrat în clasă cu un aer triumfal, fluturând diploma.”
Sinonime
Cum se folosește
Se desparte tri-um-. Forme: triumfală, triumfali, triumfale.
Expresii și locuțiuni
- poartă triumfalăPoartă din Roma antică prin care intra carul generalului învingător.
- marș triumfalÎnaintare rapidă a unei armate în țară străină, fără să întâmpine împotrivire.
Forme flexionare
- masculin plural
- triumfali
- feminin
- triumfală
- feminin plural
- triumfale
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latină (triumphalis) și din franceză (triomphal).