Înțelesuri
- 1
Fiecare dintre barele subțiri care leagă butucul unei roți de margine.
„S-a rupt o spiță la roata bicicletei.”
- 2
Treaptă a unei scări de lemn.
„Am urcat în pod pe o scară cu spițe tocite.”
- 3
(Figurat) Neam, origine, grad de rudenie.
„Se laudă că e boier de viță veche, din spiță aleasă.”
Sinonime
- neam
- obârșie
Cum se folosește
Plural: spițe.
Expresii și locuțiuni
- spița neamuluiȘirul strămoșilor unei familii; arbore genealogic.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- spiței
- plural
- spițe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din bulgară și din sârbă (spica).