Înțelesuri
- 1
Persoană angajată să facă treburile casnice în gospodăria cuiva.
„Casa era ținută de doi servitori.”
- 2
(Figurat) Cel care slujește cu devotament o cauză.
„S-a socotit toată viața un servitor al școlii românești.”
Antonime
Cum se folosește
Femininul e „servitoare”. Cuvântul sună învechit; azi se spune „menajeră” sau „angajat în gospodărie”.
Expresii și locuțiuni
- Servitor credinciosslujitor care rămâne alături de stăpân, la bine și la greu.
- Servitorul dumneavoastră(învechit) formulă de politețe la încheierea unei scrisori.
Forme flexionare
- plural
- servitori
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (serviteur).