Înțelesuri
- 1
Femeie angajată într-o casă pentru treburile gospodărești; slujnică.
„Servitoarea deschidea ușa și anunța musafirii.”
- 2
(figurat) Cea care slujește necondiționat unei cauze sau unei persoane.
„S-a considerat toată viața o servitoare a școlii din sat.”
Sinonime
- slujnică
- slugă
- menajeră
Antonime
- stăpână
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- servitoarei
- plural
- servitoare
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Femininul lui „servitor”, din franțuzescul serviteur.