Înțelesuri
- 1
Care sună puternic și se aude de departe.
„Avea o voce răsunătoare.”
- 2
(Fig.) Care produce mare impresie.
„A obținut o victorie răsunătoare.”
Antonime
- șoptit
- discret
Cum se folosește
Feminin: răsunătoare; plural: răsunători, răsunătoare.
Forme flexionare
- masculin plural
- răsunători
- feminin singular și plural
- răsunătoare
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la a răsuna, cu sufixul -tor.