Înțelesuri
- 1
Faptul de a (se) răsuci; mișcare de rotire sau de împletire a ceva.
„Răsucirea sforii o face mai tare.”
- 2
(Tehnică) Defect al lemnului care, la uscare, își schimbă forma în spirală.
„Scândurile aveau o răsucire.”
- 3
(Botanică, în sintagma răsucirea frunzelor) Boală virotică a unor plante, cu frunze galbene și răsucite.
„Cartofii au fost loviți de răsucirea frunzelor.”
Sinonime
- răsucit
- învârtire
Antonime
Cum se folosește
Plural: răsuciri.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- răsucirii
- plural
- răsuciri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la a răsuci.