răsuflare

substantiv feminin2 sensuri

Înțelesuri

1
Faptul de a trage și a da afară aerul; respirație.
„I se simțea răsuflarea grea după urcuș.”
2
Aerul cald care iese din gură.
„Își încălzea mâinile cu răsuflarea.”

Sinonime

Cum se folosește

Pluralul e „răsuflări”.

Expresii și locuțiuni

Dintr-o răsuflarerepede, fără oprire.
Cu răsuflarea tăiatăfoarte emoționat sau încordat.

Forme flexionare

genitiv-dativ articulat: răsuflării
plural: răsuflări

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

Din verbul „a (se) răsufla”.

Alte cuvinte de pe litera R