DEX Dicționar

prospețime

substantiv femininun sens

Înțeles

  1. Însușirea de a fi proaspăt: nou, curat, fraged sau plin de viață.

    „Salata și-a păstrat prospețimea datorită frigiderului.”

Sinonime

  • frăgezime

Cum se folosește

Nu are plural.

Forme flexionare

genitiv-dativ articulat
prospețimii

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

De la „proaspăt”, cu sufixul „-ime”.

Cuvântul de bază, în dicționar: proaspăt

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera P