Înțeles
Piesă metalică cu o gaură filetată, care se înșurubează pe un șurub.
„Am strâns piulița cu cheia.”
Cum se folosește
Plural: piulițe.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- piuliței
- plural
- piulițe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la piuă, cu sufixul -uliță.