Înțelesuri
- 1
Faptul de a (se) opune; împotrivire, rezistență.
„Opunerea vecinilor a oprit construcția blocului.”
- 2
Punerea față în față a două lucruri, ca să se vadă cât de diferite sunt; contrast.
„Poezia se construiește pe opunerea dintre lumină și întuneric.”
Sinonime
Antonime
Cum se folosește
Plural: opuneri. G.-D.: opunerii.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- opunerii
- plural
- opuneri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Derivat din verbul „a opune”.