Înțelesuri
- 1
Faptul de a primi sau de a fi de acord cu ceva propus.
„Așteaptă acceptarea cererii de transfer.”
- 2
Împăcarea cu o situație care nu se poate schimba.
„După doliu vine, încet, acceptarea.”
Sinonime
- acord
- consimțământ
- aprobare
- împăcare
Antonime
- refuz
- respingere
Cum se folosește
Pluralul e „acceptări”.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- acceptării
- plural
- acceptări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din verbul „a accepta”.