Înțelesuri
- 1
Rostirea mai apăsată a unei silabe dintr-un cuvânt.
„În „copíi” accentul cade pe ultima silabă.”
- 2
Felul aparte de a vorbi al cuiva, după regiunea sau limba din care vine.
„Vorbește româna cu un ușor accent moldovenesc.”
- 3
Semn grafic pus deasupra unei litere.
„În franceză, accentul schimbă adesea pronunția.”
- 4
(Figurat) Importanța deosebită dată unui lucru.
„Noul program pune accentul pe practică.”
Sinonime
- intonație
Expresii și locuțiuni
- A pune accentul pe cevaa-i da o importanță deosebită; a-l scoate în față.
Etimologie
Din franceză (accent) și latină (accentus).